top of page

Ferma de măgăruși Equualact:
Îmblânzirea Caracterulu

     Ei, dragii moșului,
la gura sobei vă spun o poveste ce-am auzit-o de la baciul cel bătrân din Certege, acolo la ferma de măgăruși.

     Era o iarnă grea, când numai lupii și moroștețele mai umblau prin pădurile Apusenilor. Da’ povestea nu-i așa simplă, căci moroștețele, spirite ascunse prin codri și munți, nu se arată oricui.
Pe mulți îi bântuie sub înfățișarea unui măgăruș ce pare cât se poate de obișnuit. Da’ Negruț, măgărușul ăsta de care vă vorbesc, era departe de a fi doar un animal neastâmpărat.

 

Cică prin Certege, unde omu’ își trăiește viața alături de măgăruși de când e satul, Moroștețele și-au ales locul să-și arate puterea. Și tare greu era să te ferești de ele dacă nu-ți știai rostul pe lume.

Era o fată din sat, Ileana o chema, ce visa să stăpânească ținuturile, să găsească taina apelor și să dezlege misterul pădurii. Însă moroștețele o pândeau.
Negruț, măgărușul ce părea blajin, și-a făcut de cap când fata s-a încumetat să-l ia la drum prin codrii groși. Cu ochii lui negri și părul aspru, Negruț simțea inima fetei, și, de îndată ce a simțit îndoiala ei, a sărit și-a început să dea din copite. Fugea bezmetic prin desișuri, iar Ileana, cu inima-n gât, încerca să-l prindă. Așa este orice om când dă piept cu spiritele munților — speriat și pierdut.

Da’ baciul din sat îi spusese, înainte de plecare: „Dacă vrei să treci de moroștețe, nu te lupta cu ele, că n-ai să câștigi. Învață să le asculți, să le simți suflarea rece în ceafă și să nu te temi.

Așa că Ileana, după ce Negruț o purtase pe drumuri nebune, s-a oprit într-o poiană mică, ascunsă sub brad, și-a închis ochii. În liniștea munților, și-a calmat respirația și-a început să asculte glasul pădurii. Negruț, cu firea lui năvalnică, s-a oprit și el. Deodată, parcă timpul nu mai curgea, iar Ileana a înțeles că moroștețele nu erau acolo să-i facă rău, ci să-i pună la încercare sufletul.

Cu inima liniștită, Ileana s-a apropiat de măgăruș și l-a mângâiat pe frunte. Părul aspru al lui Negruț s-a înmuiat sub mâinile ei, iar ochii negri și adânci i-au vorbit fără cuvinte.
     „Ești gata acum”, păreau să spună.
Și în clipa aia, Negruț nu mai era doar un măgăruș. Se spune că, pentru cei cu sufletul curat, se arată adevărata formă a moroștețelor. Ileana nu a povestit nimănui ce a văzut atunci, dar de-atunci a știut cum să vorbească cu pădurea și cu munții.

Așa că, dragi copii, țineți minte ce vă spun: în munții ăștia, nu-i de ajuns să ai putere sau să fii neînfricat. Trebuie să-ți asculți inima și să te împaci cu ea.

Numai așa veți îmblânzi spiritele ce bântuie codrii și sălbaticele dealuri din Apuseni.
Și poate, doar poate, veți fi lăsați să treceți dincolo de tărâmurile ascunse.

Înscrie-te acum - Descarcă aplicația Apuseni!

Download on the App Store
Get it on Google Play
bottom of page