Proba Laptelui la Ferma Cristinei – Proba Comuniunii cu Spiritul Animal al Moroștețelor

Apoi, dragă,
așează-te bine lângă soba asta călduță, căci am să-ți spun o poveste din vremuri vechi, din inima Munților Apuseni, unde și pietrele au povești ascunse, și apele șoptesc taine din alte lumi.

Acolo, la Ferma Cristinei din Gârda de Sus, unde se spune că pământul își cântă imnul prin freamătul brazilor, a avut loc o întâmplare ce a lăsat vorbă prin satele noastre, de se șușotește și azi la șezători.

     Era un tânăr, pe numele lui Andrei, venit din vale, băiat cuminte, dar tare încăpățânat, dornic să încerce ce alții n-ar fi îndrăznit. Și a auzit el de Moroștețe, spiritele pădurilor și munților, că s-ar ascunde prin codrii Apusenilor, și că doar cei cu inima curată pot intra în taina lor.

S-a dus el într-o seară geroasă la Ferma Cristinei, loc despre care bătrânii ziceau că e poarta către tărâmul magic. Acolo l-a întâmpinat Cristina, o femeie blândă dar cu ochii adânci, de parcă vedea mai mult decât spun vorbele.

     „Andrei, dacă vrei să pășești pe drumul Moroștețelor, trebuie să treci Proba Laptelui”, i-a spus ea, cu glas domol, dar apăsat.

I-a arătat o vacă bătrână, cu ochii mari, de parcă știa toate secretele pământului. Nu era o vacă obișnuită, ci una legată de puterile magice ale munților, protejată de Moroștețe.

     „Trebuie să o mulgi fără să verși nicio picătură de lapte, căci în fiecare picătură e un strop din sufletul munților”, i-a zis Cristina, arătând spre ugerul vacii, alb ca zăpada din vârfurile de piatră. 

"Dacă reușești, Moroștețele îți vor deschide poarta către lumea lor. Dacă nu… atunci vei simți furia lor.”

Tânărul, încrezător cum era, s-a pus să mulgă.
Dar cum laptele curgea în găleată, mâinile-i tremurau ușor.
În suflet simțea cum fiecare mișcare era judecată de ochii Moroștețelor, ascunse prin umbrele pădurii din jur.
Un gând de grabă i-a fulgerat prin minte și, în clipa aia, o picătură de lapte s-a scurs pe pământ. Atunci, o adiere rece a trecut prin aer și, deodată, vaca l-a privit  fix. Moroștețele, sub forma unor pisici negre și veverițe, au început să iasă din umbră, și muntele a început să murmure nemulțumit.

     „N-ai trecut proba, Andrei”, i-a zis Cristina, dar fără asprime, „dar asta nu înseamnă că e sfârșitul. Moroștețele nu te vor pedepsi azi, dar îți vor cere răbdare și respect pentru natură. Vei învăța că nu graba te aduce mai aproape de tainele Apusenilor, ci inima calmă și mâna sigură.”
 

Și astfel, Andrei a învățat că magia munților nu e pentru cei repeziți, ci pentru cei ce ascultă freamătul vântului și bătăile de inimi ale animalelor.

Morala?
În Apuseni, totul are un ritm, iar cei ce îl învață, descoperă puteri nebănuite.

Iar tu, dragă, dacă vei ajunge vreodată la Ferma Cristinei, amintește-ți de Proba Laptelui și de cum Moroștețele te pândesc din umbră, pregătite să-ți testeze sufletul.
 

Așa că, ai grijă cum calci pe potecile astea vechi, căci nu-i de joacă cu Moroștețele!

​